Ghid · actualizat iulie 2026

Autorizația pentru lucrări funerare în cimitir

Înainte de montarea unui monument, cele mai multe cimitire cer un aviz. E o formalitate simplă când știi cum funcționează — și un motiv de stres când nu îți spune nimeni. Iată, pe scurt și fără termeni juridici, ce trebuie și cine se ocupă.

De ce e nevoie de autorizație

Un monument nu se montează pur și simplu: se toarnă o fundație, se aduc piese grele și se lucrează pe o alee comună, lângă alte morminte. De aceea cel care administrează cimitirul cere, de regulă, un aviz înainte de începerea lucrării — ca să știe cine lucrează, când și pe ce loc. Regulile diferă în funcție de tipul de cimitir, iar asta derutează cele mai multe familii.

Cele trei regimuri

Practic, în România întâlniți trei situații:

  1. Cimitire administrate de primărie sau de administrații publice — de exemplu în București, prin ACCU. Aici lucrează doar firme abilitate, iar avizul se dă pe faze de lucru, cu permise separate. Familia nu poate aduce „pe cont propriu” un montator oarecare.
  2. Cimitire parohiale — majoritatea satelor și orașelor mici. Aprobarea vine de la preotul paroh, care ține evidența locurilor și a lucrărilor. De obicei e cel mai simplu regim, dar tot cere o discuție și un accept înainte de a începe.
  3. Cimitire private — autorizația o dă administratorul privat al cimitirului, după propriul regulament. Condițiile și taxele pot fi diferite de la un cimitir la altul.

Ce acte se cer de regulă

Lista exactă diferă de la un cimitir la altul, dar cel mai des vi se cer:

  • dovada concesiunii locului de veci (actul care arată că locul e al familiei);
  • actul de identitate al concesionarului;
  • schița sau proiectul lucrării — cum va arăta și ce dimensiuni are monumentul;
  • dovada plății taxei de autorizare, acolo unde se percepe.

Taxele variază de la cimitir la cimitir, de regulă de la câteva zeci la câteva sute de lei. Nu vă putem da o cifră fixă și nici nu ar fi cinstit să inventăm una — cereți administrației sau parohiei suma exactă și chitanța fiscală.

Cine se ocupă

La Mogut, obținerea avizului o gestionează atelierul împreună cu partenerul local de montaj. Familia doar semnează unde e nevoie; restul — discuția cu administrația sau cu parohia, schița, depunerea actelor — îl facem noi. Demersul este inclus în preț, tocmai pentru ca familia să nu poarte, în zile grele, o povară administrativă în plus.

Greșeli frecvente

  • Lucrări începute fără aviz. E cea mai costisitoare greșeală: administrația poate cere oprirea sau chiar demolarea lucrării și pot apărea amenzi. Un aviz întârziat e mult mai ușor de rezolvat decât o lucrare desfăcută.
  • Firme care lasă familia să alerge după hârtii. Dacă un atelier vă trimite singuri la primărie sau la parohie, întrebați de la început cine se ocupă, ca să nu rămâneți cu monumentul plătit și lucrarea blocată.
  • Taxe „de protocol” nefiscalizate. Orice sumă plătită trebuie să vină cu chitanță. O taxă cerută „așa, ca să meargă mai repede”, fără document, e un semnal de alarmă.
Poziția noastră: nu vă trimitem după hârtii. La Mogut, avizul de montaj îl obținem noi, împreună cu partenerul local, iar orice taxă oficială vine cu chitanță. Dumneavoastră rămâneți cu partea care contează: monumentul.

Întrebați-ne despre autorizații